22 februarie, 2013

Experienţa mea cu ESTEE LAUDER Double Wear - GUEST POST


Astăzi am o musafiră pe blog, care o să vă povestească despre experienţa ei cu fondul de ten ESTEE LAUDER Double Wear.
Prietena mea Anda este atât de impresionată de acest fond de ten, încât a simţit nevoia să vă povestească şi vouă despre asta.
"Nu am avut niciodată un ten strălucitor, imaculat, perfect, dar nici afecţiuni majore. Mai degrabă aş spune că m-am chinuit toată viaţa să scap de senzaţia de ten încărcat. În fiecare dimineaţă, aveam impresia că faţa mea e mai curată, dar seara o simţeam ca şi cum absorbise tot praful şi toată murdăria oraşului.  
Cred că eram în clasa a 7-a cand, obosită să mă audă cum mă plâng, mama mi-a spus: “Asta e, va trebui să te îngrijeşti cu atenţie toată viaţa dacă vrei să ai un ten frumos”. A fost începutul unui ritual care însemna curăţare şi hidratare dimineaţa şi seara, 7 zile din 7. Ţin minte că primul meu produs de îngrijire a fost un gel special de la Johnson & Johnson, care se transforma în spumă când îl aplicam în mână, iar pe faţă făcea un clăbuc care îmi dădea senzaţia că toate relele pământului dispar de pe tenul meu. Tot atunci am început să folosesc prima cremă hidratantă. Nu m-am dus niciodată la dermatolog, problemele nu erau atât de mari şi reuşeam să le ţin sub control.
Aşa mi-am format un ritual de care m-am ţinut ani de zile. Au trecut şi anii de liceu şi mă apropiam de sfânta admitere la facultate. Pe fond de oboseală şi stres, atunci m-am căpătat cu nişte bubiţe pe obraji cât se poate de enervante. Cred că au fost momente în care nu voiam să mai ies din casă şi încercam să mă ascund sub tone de fond de ten. Într-un final şi după multe încercări nereuşite de a scăpa de asta cu tot felul de geluri, crème şi licori, m-am dus la dermatolog.
Aici fac o paranteză, pentru că deşi m-am dus cu toată încrederea şi deschiderea, experienţa a fost una cel puţin derutantă. Pe de o parte, mi s-a râs în faţă: “Pff…cu probleme din astea vii la mine, dacă ai şti cum arată o acnee severă”. Pe de altă parte, soluţiile păreau să fie dintre cele mai drastice: “Trebuie să iei anticoncepţionale”. Recunosc că m-am speriat puţin, poate şi pentru că mama mi-a  spus clar: „Fără anticoncepţionale, fără tratamente pe bază de hormoni. Nu ai probleme atât de mari încât să iei aşa ceva”. O fi fost, n-o fi fost bine ce m-a sfătuit, eu am ţinut-o una şi bună că anticoncepţionale nu iau. Într-un final, medicul mi-a prescris Zinerit, o soluţie pe bază de zinc, cu amendamentul că „nu la toată lumea funcţionează”. La mine a funcţionat de minune şi chiar mai repede decât scria pe reţetă. Deci, hurray!
Nici drumul prin facultate nu a fost lin, căci iar m-am căpătat cu bubiţe şi ale naibii să fie ele, fix pe obraji erau. Am recurs din nou la Zinerit, care a funcţionat încă o dată. Dar obrajii mei au rămas coloraţi cu un soi de roşeaţă, ca un model asimetric care ar da mai bine pe peretele din dormitor decât pe faţa mea. Atunci am început să mă machiez mai mult şi să folosesc zilnic fond de ten cu putere mare de acoperire.  
Dar ca să nu o lungesc nici până mâine dimineaţă, cam acum un an de zile, am început să fiu mai atentă la ce produse folosesc şi ca să o spun pe şleau, am început să investesc în produse mai scumpe de îngrijire. Poate cel mai important detaliu, am trecut de la un fond de ten obişnuit la un Estee Lauder Double Wear care mi-a schimbat faţa şi...viaţa. După luni bune de folosire zilnică a acestui produs, tenul meu s-a îmbunătăţit considerabil, e mult mai hidratat şi mai curat, cum poate l-am avut doar înainte de pubertate. 
Are putere mare de acoperire, dar nu încarcă tenul. Singurul lucru mai ciudat, dar cu care m-am obişnuit, era că imediat după ce îl aplicam pe faţă, simţeam că se întăreşte. Dar combinat cu puţină cremă hidratantă, merge de minune.  Nu zic că e soluţie pentru toată lumea, dar pentru mine a fost fix ce trebuia.
Nu aş şti exact să spun de unde mi-a venit impulsul de a scrie despre acest subiect, dar cumva, după ani buni de manifestări ritualice de spălare, clătire, hidratare, am simţit nevoia să îmi exprim recunoştinţa pentru un lucru bun care mi s-a întâmplat. Ritualul de îngrijire există în continuare şi va exista probabil toată viaţa, aşa cum mi-a prezis mama. Dar dacă e să fie ceva cu rost de învăţătură din asta, atunci să fie următorul lucru: fondul de ten mi se pare cel mai important produs de machiaj, pentru că e un strat de „ceva” pe care ţi-l aplici zilnic pe faţă şi care stă cocoţat acolo toată ziua. Mi se pare o greşeală să faci rabat sau să economiseşti atunci când vine vorba de alegerea unui fond de ten. Pentru mine, a făcut diferenţa între o faţă incărcată şi una curată şi frumoasă."

Sper că v-a plăcut postarea Andei şi dacă aveţi întrebări, vă rog să nu ezitaţi să i le puneţi. De asemenea, dacă aveţi vreodată o experienţă extraordinară cu un produs - fie ea bună sau rea - şi vreţi să afle cât mai multă lume despre asta, vă invit cu drag să scrieţi o postare şi să mi-o trimiteţi pentru a o publica.